Sunt generatia „Eu nu voi face coliva”

De foarte multe ori, mama mea, departe de a fi o habotnica, de cate ori face ritualurile sfinte, in care crede, gen coliva, post, slujbe la biserica, mers la cimitir, nu omite sa ne intrebe, pe mine si pe sor-mea ” ce o sa faceti voi, cand nu voi mai fi?” sau ” o sa imi faceti si mie o pomana sau macar o coliva?” Raspunsul e partial nu, sau partial da. Pentru ca generatia lor, nu intelege ca generatia noastra, merge pe varianta mai smart, mai comoda, mai practica, mai in zilele noastre.

Adica fac o pomana, impart cum se zice , dar eu, personal, nu tin sa respect ziua si ora, ci dau de pomana cand simt eu ca trebuie sa fac acest lucru. Si dau ce cred eu ca ar trebui atunci cand simt, chiar daca e „pacat”, in viziunea unora, gen tigari. Merg la cimitir, la tata si bunici, cand simt, cand am sufletul greu de dorul lor, dar  faptul ca ma gandesc la ei foooooarte des, desi au trecut multi ani, de cand nu mai sunt printre noi, faptul ca mereu vorbesc despre ei, despre cat de minunati erau, sau faptul ca am momentele mele in care plang singura, cu gandul la ei, toate astea cred ca bat mersul la cimitir de Pastele Blajinilor, sau pomana fix la an.

La fel, nu cred in post. Punct. Nu cred. Nu cred ca e un semn de pocainta sau smerenie, cand te cenzurezi la mancare, dar in schimb injuri ca la usa cortului, sau faci sex, sau bei, sau pizmuiesti oamenii, sau esti rau si invidios. Eu cred ca adevaratul post, incepe in sufletul nostru, si ar trebui sa fie mereu acolo. Adevaratul post este acela cand te dai pe tine la o parte, sa ajuti pe cineva. Cand renunti la visele tale pentru a le infaptui pe ale altora, cand  dai ultimii bani din portofel unui batran, pe strada, desi stii ca mai aveai de luat paine, cand ii platesti medicamentele unei batrane la farmacie, pentru ca ei nu ii ajung banii. Asta e credinta mea. Coliva nu cred ca voi face vreodata, deoarece eu chiar sunt colivareasa, adica imi place de mor ( nu de la oricine), dar mi se pare razna sa fac eu coliva, si tot eu sa o mananc. Mi se pare un fel de blasfemie, desi stiu ca e razna aceasta gandire. Ca o gluma crippy, e ca si cum ai da unei gaini sa manace carne de pui!!! 🙂 🙂 🙂

Sunt generatia care sta pe net, comanda online, are tik tok, se uita la filme, citeste carti, comanda mancare de la restaurant, nu se streseaza cu ce mai gateste saptamana asta, iese in lume, pleaca des in vacante.  Deci nu ma vad facand coliva, tinandu-ma strict de niste ritualuri invechite, in care, oarecum, nu cred. Nu zic un nu hotarat, pentru ca niciodata sa nu spui niciodata, dar acum stiu ca nu voi face coliva, nu voi creste nepoti, nu ma voi uita la telenovele, nu voi purta batic 🙂 .

Eu zic ca fiecare dintre noi are propria credinta, care izvoraste din suflet, credinta care ne dirijeaza reactiile, deciziile, modul de a trai, modul de a gandi, motiv pentru care, nu inteleg de ce sa respect credintele altora, sau doctrinele arhaice care au spalat creierii multor generatii? Chiar si ateii, au propria lor credinta, dupa care se ghideaza, chiar daca nu e de natura spirituala. Nu judec pe nimeni, e alegerea fiecaruia sa creada sau nu in ceva, dar mor cand cineva incearca sa-mi spele creierul, sa imi insufle propria credinta, sa ma convinga ca asa e normal, si nu altfel. Nu e vorba de mama, ea saraca, s-a consolat de foarte multi ani, ca va avea parte de ritualuri atipice. Dar ma refer la cei din jurul meu, care cred au inventat roata, care te condamna ca iesi din tipare, care le stiu ei pe toate, si doar cum stiu ei e bine.

Buuuuulshit!( ups! nu suntem in post, sper 🙂 )

Haidi bai bai, va pup pe portofel 🙂

Detox de primavara

Daca tot se chinuie primavara sa se afirme ( ca are pornirea mai grea, se pare), si natura sa reinvie, e cazul de un detox…in toate directiile. Motiv pentru care am inceput o curatare, o purificare, sa zicem asa, in mai multe directii.

Spre exemplu, am curatat din conturile de social media, diverse specimene, ce ma agresau psihic si verbal, cu comentarii deplasate, sau cu tot felul de mesaje de agatament. Pe bune? Se mai practica asta? Cred ca sunt depasita de genul acesta de activitati. Mai pune botul injectat,  vreo femeie cu scaun la cap, la astfel de  tehnici de agatat, sau flirtat? Ma rog.  Deci delete sau block.

Apoi, am inceput sa ma caut prin doctori, sa mai repar unele defectiuni tehnice, pentru ca da, odata cu varsta, incepem sa ne defectam. V-am spus ca micul meu dejun consta intr-un pumn de suplimente? Realmente un castronel. Asa si? Tot defecta sunt, dar insist. Macar la psihic ma ajuta. Deci, revenind la doctori, am calendarul plin de programari la diverse cabinete. Bine, sa ne intelegem, ca un om ce se respecta si iubeste maxim, prima programare a fost la injectat de hialuronic 🙂 . Ca asa mi se pare corect, sa ajustam putin, sa dam bine pe vizual, si apoi, cu un sinele crescut, sa calcam pe la medici, unde ne vaicarim de diverse afectiuni. Trecand peste aspectul financiar al acestor verificari si remedieri medicale, care efectiv te rup la buzunar( pentru ca nu poti sa stai dupa casa de asigurari pentru gratuitati, desi platesti la sanatate un sac de bani) apare si acea asteptare (wtf, toate sunt programari), in fata cabinetului, de unde pleci mai bolnav decat te-ai dus. Pentru ca intotdeauna, dar intotdeana, exista o duduie care se va baga in seama cu tine, si nu se va lasa pana nu-ti va povesti tot istoricul ei medical. Retineti, intotdeauna!  Cred ca toti ati patit asta. Nu inteleg de ce trebuie sa aud alte chestii grele, cand le am pe ale mele? Ca de aia sunt acolo. Nu vreau. Nu ma intereseaza! Si nu pentru ca sunt lipsita de empatie, dar a povesti unui strain despre problemele tale intime, de orice natura, mi se pare deplasat.  Alo, tanti, nu crezi ca ne imprietenim prea tare, dupa ce am dat buna ziua??!! Noroc ca ma ajuta fața, si pun o moaca de-aia scarboasa/nesuferita/aroganta, si uneori scap.

Un alt capitol, sau zona, in care fac detoxifiere, este cea a relatiilor, de prietenie, amicitie, colaborare. Bine, aici fac de ceva timp, dar cu astea e mai greu uneori. Nu poti sa dai un simplu delete, sau block. Aici e cu manusi, moi, pufoase, sa nu zgarie orgoliile dospite. Si stiti ce am observat, de foarte multi ani, si inca sunt socata de reactiile oamenilor??? Ca daca raspunzi cu aceeasi moneda vis-a-vis de un subiect, reactie, eveniment, atitudine, deci fix la fel, esti admonestat. Vaaai, cum sa spui asta, cum sa reactionezi asa, cum sa nu ma inviti si pe mine, cum sa nu iti pese, cum sa nu dai telefon, cum sa tii secret asta??? Aaa, pai cand o faci tu, prietene, se poate, si nimeni nu are voie sa comenteze, sa-si dea cu parerea pe subiect, dar cand eu fac la fel…sunt pusa la zid!!! Pai e corect? Nu. Nu vi s-a intamplat ca cineva foarte apropiat, cu care ati impartit si ciorba si confidente, sa nu te sune cateva zile ( desi inante o facea zilnic, sau aproape zilnic), si tu sa accepti tacit acest nou ritm impus, chiar daca nu iti convine, dar cand tu incepi sa il aplici…sa ti se reproseze ca nu dai niciun semn, ca ce prietenie e asta, bla, bla? Si exemple pot fi foarte multe.

Concluzia e ca, pentru o viata mai sanatoasa si linistita( asta suna ca in reclame : ), trebuie sa eliminam din viata noastra, tot ce ne provoaca disconfort,stres, durere, nefericire, frustrare. Trebuie doar sa identificam elementele, si sa le modelam, sau sa le eradicam, pur si simplu. Eu stiu ca atunci cand ma strang pantofii, ori nu ii port, ori ii dau la largit. Nu la cizmar, il rog pe sotul meu sa ii incalte prin casa. E caterinca sa vezi un barbat pe tocuri, in pantofi care il strang!!! Maxim si recomand. 🙂

Qi Gong

Problema noastra, a oamenilor ocupati, mai mult sau mai putin, este ca ne e greu sa iesim din zona de confort, ne e lehamite sa ne mobilizam, sa trecem la actiune, de orice natura. Stresul, rutina, bat-o vina, oboseala, problemele, grijile cotidiene, ne amortesc creierul, simturile, puterea de a incepe ceva nou, si mai ales de a persevera. Chiar daca ne apuca un moment de efuziune gen< gata, moamaaa, de maine rup norii, tin dieta, merg la sala, citesc, meditez, bla, bla>, totul dureaza pret de cateva zile. La unii. Marea majoritate. Apoi intram iar in barlogul nostru caldut si imbietor la inactivitate, unde ne e bine. Ne amagim ca ducem o viata tihnita, desi stim ca nu e ok. Nu pe termen lung. Si asa ajungem la 40 de ani, bolnavi, inghitind un pumn de pastile si suplimente, vaicarindu-ne de articulatii, palpitatii, iritatii si de alte multele. Mergand mai departe, pe firul firesc al descrierii de mai sus, avand o stare proasta, generalizata, devenim nervosi, anxiosi, panicosi,  cu energia praf. Si ce face un om cand are aceasta stare deteriorata? Se cearta cu toata lumea, totul ii pute, nu il multumeste nimic, e furios, dar mai ales devine depresiv, pentru ca e nefericit. Si nu cauta in interiorul lui sa schimbe ceva, nu vede ca trebuie sa trateze cauza, ci invinuieste efectul! Gresit. Totul pleaca de la sursa din interiorul nostru.  Schimbarea trebuie sa inceapa in sufletul fiecaruia, apoi, sa se indrepte catre exterior. Stil de viata, relatii sociale, familiale, nutritie. Daca nu intelegem ca trebuie sa ramanem conectati cu tot ce ne inconjoara, nu vom fi fericiti niciodata, nici sanatosi, nici iubiti. Pentru ca un om care nu se iubeste pe el…de ce ar fi iubit de altcineva?

Cu ceva ani in urma, cand ma aflam in faza descrisa mai sus, mi-am dat seama ca ma indrept spre o gaura neagra, din care nu o sa mai pot iesi. Asa ca, m-am scuturat vertiginos, la creier in primul rand, mi-am tras doua perechi de palme :), si am trecut la actiune. In toate directiile. Apoi am lasat-o mai moale, ca prea ma upgradasem 🙂 🙂 . Prea eram fericita, si nu mai vorbeam aceeasi limba cu oamenii 🙂 🙂 🙂

Asadar, in subiect cu cele scrise mai sus, mi-am reluat exercitiile Qi Gong. Nu inteleg de ce le-am intrerupt, asa de mult timp? Pentru ca fac sa ma simt excelent, dupa, si desi par simple miscari cu incetinitorul, de fapt sunt foarte eficiente si concentrate pe fiecare muschi. In plus, urmaresc si exersez dupa maestri shaolini, antrenamente basic, de inceput de zi. Mi se par mai solicitante, desi la baza sunt aceleasi miscari. Eu deocamdata sunt la faza de incepator si exersez doar Cele Opt Piese de Brocard. Inca nu imi ies bine, ma mai dezechilibrez, sunt rigida, si anchilozata, dar insist. 🙂

Recomand celor ce nu au timp de sala, sau nu pot face anumite exercitii, din motive de sanatate, 15-20 minute de qigong sunt mai mult decat benefice, atat organismului cat si sufletului. Corpul, creierul si sursa interioara, se energizeaza intr-un mod extraordinar. Si daca ne mai condimentam ziua si cu 20 de minute de meditatie…avem o hrana magica pentru existenta, pentru viata de zi cu zi, care mai anihileaza stresul cotidian. E reconfortant.

„Qigong  este o formă chineză de meditație, concentrare și mișcare pentru cultivarea corpului și a mintii. Practica inlcude exercitii de repirație, exerciții de corp si mișcare, exerciții de concentrare si meditație. Exercițiile sunt concepute pentru a armoniza și regla fluxul de Qi în corp.

Originile exercițiilor se întorc mult înapoi, anumite forme sunt deja sugerate în Zhuangzi, iar imaginile din mătase sunt din vremea dinastiei Han. Numele Qigong a fost folosit pentru prima dată de Daoist Xu Xun din perioada Jin și de atunci a fost folosit pentru a descrie anumite exerciții în arte marțiale. În istoria Chinei, această practică a jucat întotdeauna un rol major ca îngrijire medicală preventivă, dar a fost folosită și în scopuri religioase și spirituale, în special în Daoism, budism și confucianism și a fost transmisă în mănăstiri. Cu toate acestea, termenul qigong pentru aceste exerciții a fost utilizat abia din anii 1950, iar diferitele stiluri de qigong sunt în parte dezvoltări complet noi, care se bazează pe tradițiile vechi de milenii.

Qigong este un sistem chinezesc antic de cultivare a sănătății, vitalității și longevității, cât și de evoluție spirituală. Bazat pe principiile clasice ale Taoismului, Qigong oferă o cale de autocultivare ce presupune armonia între toate nivelurile ființei umane (fizic, psihic și spiritual), armonia cu natura și progresul constant și natural, evitând excesele și accidentările posibile în alte discipline fizice și, în acelați timp, evitând retragerea din lume caracteristică altor căi spirituale.

După poziția corpului, există exerciții efectuate în picioare, precum Cele Opt Piese de Brocard, exerciții efectuate cu deplasare, precum Qigong-ul mersului sau artele marțiale interne, exerciții practicate șezând și exerciții practicate la sol, în poziția întins, practicate mai ales de persoane slăbite sau bolnave care nu pot practica celelalte forme.

De asemenea, putem distinge între practicile pentru cultivarea naturii și cele pentru cultivarea vieții. Cultivarea „naturii” presupune tot ceea ce ține de existența umană trecătoare – ego-ul, psihologia, familia și munca. Viața se referă la aspectele primordiale ale existenței umane – spiritul nemuritor și energia universală care animă corpul uman dar care supraviețuiește disoluției corpului fizic.”( sursa:wikipedia)

Seen, alias ignor

Eu nu inteleg oamenii, care atunci cand le scrii pe whatsapp, decid sa dea cu seen. Tu ai o urgenta, poate, trimiti un mesaj pe whatsapp, tocmai ca sa fie primit imediat, si sa vezi ca l-a citit, si ei te ignora, efectiv. Si nu vorbesc de genul de mesaje de plictiseala, ci de cele in care ai nevoie de raspuns real, repede.  Si ce e si mai frustrant, si te umple de indignare, cand destinatarii mesajelor, sunt oameni de la care ai pretentie. Oameni care crezi ca au cei 7 ani de acasa, o anume inteligenta sociala, oameni „iesiti” in lume, oameni pe care nu-i bate tehnologia cu 2-0! Adicatelea, cat de ocupat sa fii, zile la rand, sa nu raspunzi la mesajele primite, importante ?!!! Si cel mai frustrant e cand ti se insulta inteligenta, cu explicatii de genul am fost ocupat, nu am primit mesajul, nu am vazut, etc. Bullshit!

Dar, din ce am inteles, vorbind cu tinerii, gen fii-miu, se poarta sa dai cu seen, cum zic ei. Poate pot sa inteleg asta la generatiile lor, astea de douzeci si ceva de ani, fara prea multe repsonsabilitati, dar nu pot sa inteleg, si sa accept, la cei de peste 30 de ani, care au deja o familie, la cei cu care colaborezi intr-o afacere, la cei care stau toata ziua si butoneaza telefonul, nu pot accepta asa ceva!!! La ce naiba mai ai telefon cu milioane de aplicatii pentru comunicare rapida??? Ca daca aveam porumbel calator, intelegeam sa dureze primirea raspnsului, da nu mai suntem in acele vremuri. Nu mai suntem nici in epoca cand trebuia sa trimitem scrisori prin posta. Suntem in era vitezei, si a comunicarii rapide!

Chiar am momente cand imi amintesc cat de grea era comunicarea in trecut, cand unii aveau telefon fix, altii nu, si cand o urgenta se transforma in disperare, ca nu aveai cum sa comunici, rapid. Trebuia sa te urci in masina( care aveau), sau sa iei autobuzul, si sa te duci la cel in cauza, cu care aveai treaba. Oribil!